Este suficient să ne vedem în fața unei pisicuțe sau a unui cățeluș pentru a ne confrunta cu un sentiment curios, inevitabil și unanim: dorința irepresibilă de a strânge și chiar de a strivi cele mai drăgălașe animăluțe. Dar care este motivul pentru care suntem atât de des asaltați de acest complex de Felicia care pare să ne ia pe toți înaintea drăgălășeniei? Există, pentru știință, un nume oarecum paradoxal pentru aceastafenomen: "Agresivitate drăguță".
Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din California, o astfel de reacție ne ia atât de la emoțiile noastre, cât și de la sistemul de recompensă al creierului nostru - afectând astfel atât activitățile noastre neuronale, cât și comportamentul.
Vezi si: Nike lansează adidași pe care îi poți purta fără să îți folosești mâinile
Un raport privind agresivitatea drăguță ilustrează modul în care suntem incapabili să facem față sentimentelor extreme de euforie - ceva asemănător cu lacrimile de fericire sau, în sens opus, cu atunci când râdem în momente de tensiune.
Ceea ce face creierul pentru a te proteja de un vârf intens al unei emoții este să trimită o injecție cu un sentiment opus, pentru a ușura starea inițială de emoție - sau tensiune. Aceasta este însă o reacție extremă și oarecum necontrolată a creierului, având în vedere că sentimentul de drăgălășenie în fața animalelor și a bebelușilor este dat pentru ca noi să fim stimulați să avem grijă de ei. Așadar, în loc să striveștifurioasă cu un pisoi sau un câine, nu uitați că ceea ce trebuie făcut în mod rezonabil este opusul: aveți grijă de animal.
